Din ce materiale sunt de obicei făcute nucile?
Nucile sunt de obicei fabricate din următoarele materiale:
Oțel carbon: inclusiv oțel cu conținut scăzut de carbon, oțel cu carbon mediu și oțel cu conținut ridicat de carbon. Oțelul cu conținut scăzut de carbon (cum ar fi oțelul A3, 1008, 1015, 1018, 1022 etc.) este utilizat în principal pentru produse fără cerințe de duritate, cum ar fi șuruburi de grad 4,8 și piulițe de grad 4.
Oțel aliat: la oțelul carbon obișnuit se adaugă elemente de aliere, cum ar fi 35, 40 crom molibden, SCM435 etc., pentru a crește proprietățile speciale. De exemplu, oțelul aliat cu crom-molibden SCM435 conține componente precum C, Si, Mn, P, S, Cr și Mo.
Oțel inoxidabil: are o bună rezistență la căldură și rezistență la coroziune. Materialele obișnuite ale piulițelor din oțel inoxidabil includ SUS302, SUS304, SUS316 etc.
Materiale de cupru: cum ar fi alama, aliajul zinc-cupru, cuprul H62, H65 și H68 sunt utilizate în mod obișnuit ca piese standard pe piață.
Aliaj special: Pentru nucile folosite la temperaturi ridicate sau medii speciale, pot fi utilizate materiale speciale din aliaj, cum ar fi Inconel sau Waspalloy.
Nailon și alte materiale nemetalice: în unele aplicații specifice, piulițele pot fi, de asemenea, fabricate din nailon sau din alte materiale nemetalice pentru a îndeplini cerințele specifice de proiectare.
Alte materiale: Nuci poate fi realizat și din alte materiale, cum ar fi materiale plastice, adesea folosite pentru conexiuni nestructurale sau decorative.
Atunci când se selectează un material de piuliță, trebuie să se ia în considerare factori precum mediul de lucru al nucii, proprietățile mecanice necesare, costul și procesabilitatea. De exemplu, pentru piulițele de uz general, oțelul carbon este o alegere economică și practică, în timp ce pentru aplicațiile cu cerințe mai mari de rezistență la coroziune, poate fi selectat oțelul inoxidabil.
Cum afectează compoziția chimică a unei nuci proprietățile sale mecanice?
Compoziția chimică a unei nuci are un impact semnificativ asupra proprietăților sale mecanice. Diferitele compoziții chimice pot îmbunătăți sau îmbunătăți proprietățile specifice ale nucilor, cum ar fi rezistența, duritatea, tenacitatea, rezistența la coroziune, etc. Următoarele sunt câteva dintre principalele elemente chimice și efectul lor asupra proprietăților mecanice ale nucilor:
Carbon (C): Carbonul este elementul principal care afectează proprietățile aliajelor feroase (adică oțel). Pe măsură ce conținutul de carbon crește, rezistența și duritatea oțelului cresc, dar în același timp plasticitatea și duritatea acestuia scad. Oțelul cu conținut scăzut de carbon (C% ≤ 0,25%) este de obicei utilizat pentru nuci fără cerințe de duritate, în timp ce oțelul cu carbon mediu (0,25% < C% ≤ 0,45%) poate fi utilizat pentru a face piulițe de gradul 8 sau elemente de fixare superioare.
Mangan (Mn): Manganul poate crește rezistența și duritatea oțelului, menținând în același timp o bună plasticitate și duritate. De asemenea, îmbunătățește călibilitatea oțelului, adică formează un strat uniform întărit în timpul tratamentului termic.
Siliciu (Si): Siliciul crește rezistența oțelului și are, de asemenea, un efect pozitiv asupra rezistenței la coroziune, în special în oțel inoxidabil.
Crom (Cr): Cromul este un element cheie în îmbunătățirea rezistenței la coroziune a oțelului, în special la fabricarea oțelului inoxidabil. De asemenea, crește duritatea și rezistența la uzură a oțelului.
Molibden (Mo): Molibdenul poate crește semnificativ rezistența oțelului, în special la temperaturi ridicate. De asemenea, îmbunătățește duritatea și rezistența la uzură a oțelului.
Nichel (Ni): Nichelul este utilizat în principal în oțelul inoxidabil austenitic pentru a-și îmbunătăți rezistența la coroziune și stabilitatea termică.
Fosfor (P) și sulf (S): Într-o anumită măsură, fosforul și sulful vor reduce plasticitatea și duritatea oțelului, dar în oțelul tăiat ușor, o cantitate adecvată de fosfor poate îmbunătăți performanța de tăiere a oțelului.
Vanadiu (V): Vanadiul poate forma carburi stabile care măresc rezistența și duritatea oțelului, în special în oțelurile de înaltă rezistență.
Azot (N): Azotul crește rezistența oțelului, în special în oțelurile inoxidabile martensitice.
Cupru (Cu): În unele oțeluri aliate, adăugarea de cupru poate îmbunătăți rezistența și rezistența la coroziune.
Prin ajustarea conținutului și proporțiilor acestor elemente, piulițele pot fi fabricate cu diferite niveluri de performanță pentru a răspunde nevoilor diferitelor aplicații. De exemplu, piulițele de înaltă rezistență (cum ar fi gradul 8,8 sau 10,9) trebuie de obicei să conțină suficient carbon și elemente de aliere și să treacă printr-un proces adecvat de tratament termic pentru a obține proprietățile mecanice necesare.
În plus, compoziția chimică a nucilor este reglementată de standardele materiale relevante pentru a asigura calitatea și consistența acestora. La proiectarea și selectarea materialelor cu piuliță, factori precum costul, tehnologia de procesare, mediul de utilizare și performanța așteptată trebuie să fie luați în considerare cuprinzător.